Fashion

De ce este nevoie de o etică a modei

Mihail Tamba
April 20, 2018 16:36 PM

E puțin probabil ca cineva să fi luat în calcul acest aspect, anume că este nevoie – urgent! – de o etică a modei. Și spun asta nu doar referindu-mă la mișcarea #metoo, probabil cea mai puternică unire de forțe din istoria fashionului, ci și în lumina acuzelor aduse de artișii artizani, care au semnalat că designerii marilor case de modă le „reinterpretează” munca. Adică, pe scurt, preiau modele ornamentale, printuri și broderii, pe care le folosesc în creațiile lor, fără să menționeze sursa sau să remunereze cumva artistul căruia îi aparțin.

Pe aceeasi temaKarl Lagerfel insultă pe toată lumea într-un interviu scandalos

Site-ul The Fashion Law a publicat astăzi un articol foarte detaliat pe acest subiect.

Un alt motiv pentru care avem nevoie de o etică a modei este lipsa de interes pe care o arată designerii atunci când vine vorba de cultural appropriation.

De la Dolce&Gabbana care își aleg câte un oraș-țintă pe an, și scot colecții care abundă de  elemente „inspirate” din cultura și elementele artistice ale locului, până la Louis Vuitton și Mango, care preiau mai puțin, dar produc în stocuri mai mari și bagatelizează creații care stăteau sub semnul unicității, la fel ca toate produsele hand-made.

Practic, lipsa de etică din modă a încurajat designerii să se transforme într-un soi de vampiri ai creativității. Pe de o parte, fenomenul este de înțeles, dată fiind problematica multiplelor colecții pe care sunt obligați să le lanseze an de an. Creativitatea lor, în aceste condiții, este pusă sub presa automatizată a consumerismului, iar lucrul pe care companiile de sorginte corporatistă nu îl înțeleg este acela că resursele umane chiar nu sunt inepuizabile.

În aceste condiții, pentru a supraviețui și a vinde, designerii „se inspiră”. Dar nu iau în calcul că, recurgând la aceste măsuri pentru a-și păstra jobul și relevanța în domeniu, iau pâinea de la gură unor oameni care vând incomparabil mai puțin decât ei, care câștigă într-un an cât Isabel Marant în jumătate de oră și care au ca bază a traiului lor tocmai unicitatea modelelor pe care le produc.

Așadar, aștept cu nerăbdare ziua în care moda va înceta să mai fie această stână fără câini și cred că este imperios necesar să înțelegem că consumerismul, dacă nu este conștientizat, se transformă în cea mai sigură cale către un dezastru iremediabil.